Drag\u0103 M.,<\/p>\n\n\n\n
La marginea unui drum pe care circulam de c\u00e2teva ori pe an, pe un teren ierbos, l\u00e2ng\u0103 un gard \u00eennegrit, era un Volskwagen portocaliu, cu ro\u021bile dezumflate. Prima dat\u0103 c\u00e2nd l-am v\u0103zut, le-am spus \u00eenso\u021bitorilor mei c\u0103 ar fi ma\u0219ina ideal\u0103 pentru c\u0103l\u0103toriile la care visez. Dup\u0103 ce mi-au reamintit c\u0103 eu nu am carnet de \u0219ofer, lucru nesemnificativ pentru un vis, le-am replicat, au \u021binut s\u0103 \u00eemi atrag\u0103 aten\u021bia c\u0103 o asemenea idee e total nepractic\u0103 \u0219i foarte scump\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere starea ma\u0219inii, modific\u0103rile care trebuie f\u0103cute, neprev\u0103zutul pe care \u00eel presupune aventura visat\u0103 \u0219i alte detalii ra\u021bionale. Au admis totu\u0219i, \u00eeng\u0103duitori, c\u0103 e genul de poveste care m\u0103 caracterizeaz\u0103, eu am z\u00e2mbit, \u00eeng\u0103duitoare, fiindc\u0103 \u021bineam la ei. Apoi, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd treceam pe l\u00e2ng\u0103 ma\u0219in\u0103, \u00een cele c\u00e2teva secunde \u00een care era \u00een c\u00e2mpul meu vizual, mai ad\u0103ugam ceva pe schi\u021ba mea mental\u0103, iar acas\u0103 treceam pe o foaie.<\/p>\n\n\n\n
Crezi c\u0103 e\u0219ti la ad\u0103post, \u00een siguran\u021ba rutinei tale, c\u0103 gata, demonii au obosit s\u0103 te asalteze, poate simt \u0219i ei c\u0103 ne\u00eembl\u00e2nzirea s-a tocit, Volkswagenul portocaliu, care a a\u0219teptat c\u00e2\u021biva ani, a disp\u0103rut, l\u0103s\u00e2nd ca amintire un petec de p\u0103m\u00e2nt cenu\u0219iu, desenele tale cu un minivan transformat \u00eentr-o cas\u0103 pe ro\u021bi s-au \u00eeng\u0103lbenit pe undeva, din plec\u0103rile visate, \u00eentr-o ma\u0219in\u0103 cu un om, cu singurul plan precis de a nu avea niciun plan exact, de a ie\u0219i de pe drum c\u00e2nd vrei, a r\u0103mas un rucsac \u00een care exist\u0103 \u00eentotdeauna o carte, un caiet \u0219i c\u00e2teva schimburi, un rucsac pe care \u00eel pui pe um\u0103r \u0219i pleci aiurea, m\u00e2nat\u0103 de ceva nedeslu\u0219it<\/p>\n\n\n\n
\u0219i deschizi cartea asta, dedicat\u0103 tuturor \u00eent\u00e2rzia\u021bilor din lume, \u0219i se ridic\u0103 un val din ad\u00e2ncul t\u0103u, visul acela nebun din tinere\u021be de a pleca \u0219i de a \u00eent\u00e2rzia \u00een drumul t\u0103u dup\u0103 bunul plac al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, cu ochii dilata\u021bi de mescalina viziunii cite\u0219ti descrierea dragonului Fafner care e fix, dar fix tot ce \u021bi-ai dorit vreodat\u0103 de la ma\u0219ina \u00eenchipuirii tale, iar literatura r\u0103scole\u0219te \u00eenc\u0103 o dat\u0103 totul \u0219i realmente salveaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am citit, apoi am recitit, cu un soi de violen\u021b\u0103 de nest\u0103p\u00e2nit, cu frenezie erotic\u0103. Osita spune c\u0103 \u201d a scrie \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i aceast\u0103 experien\u021b\u0103 erotic\u0103, a\u0219a cum am tr\u0103it-o mereu am\u00e2ndoi, (…) a scrie \u00eenseamn\u0103 s\u0103-\u021bi asumi mereu riscul de a spune totul, inclusiv-\u0219i mai ales-f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tii.\u201d Pentru mine a citi cartea asta splendid\u0103 a \u00eensemnat s\u0103-mi asum riscul de a sim\u021bi totul, de a tr\u0103i visceral \u0219i erotic: expedi\u021bia \u0219i sf\u00e2r\u0219itul ei, lini\u0219tea \u0219i \u00een\u021belegerea, demonii \u0219i tenta\u021biile, dragostea, inocen\u021ba, umbra ce\u021boas\u0103 pe care o sim\u021beam uneori plutind \u00een r\u00e2ndurile Ositei. A existat un moment \u00een care am vrut s\u0103 nu o termin niciodat\u0103, m-am temut de final, cu tot ce \u00eensemna el, sf\u00e2r\u0219itul c\u0103l\u0103toriei, al unui vis, al vie\u021bii. Dar Lobo mi-a vorbit despre libertatea dat\u0103 tocmai de faptul c\u0103 se \u00eendep\u0103rtau de punctul de plecare \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, pierdeau complet din vedere sf\u00e2r\u0219itul c\u0103l\u0103toriei. \u0218i eu am \u00een\u021beles c\u0103 esen\u021bialul e s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een spa\u021biul acesta dintre \u00eenceputul \u0219i sf\u00e2r\u0219itul unei c\u0103r\u021bi, s\u0103 fiu acolo cu totul, \u00een spa\u021biul libert\u0103\u021bii, care e<\/p>\n\n\n\n
Despre oameni \u00eenchi\u0219i \u00een lucruri care gonesc \u0219i oameni care ies din lucruri ce \u00ee\u0219i caut\u0103 locul<\/em><\/p>\n\n\n\n Pe autostrada Paris-Marsilia \u0219oferii gonesc \u00een ma\u0219ini care \u00eenghit kilometri, c\u0103ci asta e func\u021bionalitatea unei autostr\u0103zi, demonstra\u021bie de inginerie \u0219i eficien\u021b\u0103 modern\u0103, menit\u0103 s\u0103 te duc\u0103 \u00een cel mai scurt timp posibil \u00eentre dou\u0103 puncte aflate la distan\u021be apreciabile, demonstra\u021bie de orgoliu \u0219i competitivitate a \u0219oferilor. Autostrada e locul unde toat\u0103 lumea merge cu vitez\u0103 maxim\u0103, locul unde conteaz\u0103 doar ce va urma la sosire, \u201dacel mai \u00eencolo care concentreaz\u0103 \u0219i pietrific\u0103 privirea \u0219oferilor\u201d, e, evident, via\u021ba noastr\u0103 obi\u0219nuit\u0103, goana prin istoria zilelor, v\u00e2narea unui orizont de a\u0219teptare. Oamenii devoreaz\u0103 spa\u021biul \u0219i timpul, l\u0103s\u00e2ndu-se de fapt devora\u021bi la r\u00e2ndul lor de v\u00e2nzoleala autostr\u0103zii, \u0219i opresc doar pentru necesit\u0103\u021bi urgente: benzin\u0103 sau repara\u021bii, chestii pentru ma\u0219ini, care s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 goana, sandvi\u0219uri pe fug\u0103, pipi pe fug\u0103, cafea \u0219i o \u021bigar\u0103 pe fug\u0103, via\u021b\u0103 pe fug\u0103.<\/p>\n\n\n\n Parc\u0103rile \u00een care, conform regulilor expedi\u021biei, Julio \u0219i Carol opresc de dou\u0103 ori pe zi \u0219i \u00eennopteaz\u0103 sunt \u201dlocul \u0219i ora adev\u0103rului\u201d. Aici mecanica vitezei se transform\u0103 \u00eentr-o mecanic\u0103 amor\u021bit\u0103, sfioas\u0103, camioanele periculoase se \u00eembl\u00e2nzesc, \u201dp\u0103trund lent, aproape cu delicate\u021be, pentru a se opri, cu aten\u021bie sporit\u0103, unul l\u00e2ng\u0103 cel\u0103lalt\u201d. Din ma\u0219ini ies oamenii pe care \u00een implacabila vitez\u0103 a autostr\u0103zii \u00eei po\u021bi doar ghici. Fauna uman\u0103 anonim\u0103 \u0219i gr\u0103bit\u0103 a drumului \u00ee\u0219i dezv\u0103luie \u00een parc\u0103ri chipurile, e o umanitate simpl\u0103 \u0219i \u00eenduio\u0219\u0103toare, cea a \u0219oferului de camion care are o feti\u021b\u0103 de dou\u0103 zile, a muncitorilor care arunc\u0103 semin\u021be pentru gazon sau a feti\u021bei care o \u00eentreab\u0103 pe Carol cum se face pipi. Monotonia \u0219i frivolitatea drumului de vitez\u0103 sunt \u00eenlocuite de o prezen\u021b\u0103 plin\u0103 de via\u021b\u0103 \u0219i de bog\u0103\u021bie sufleteasc\u0103. Totul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een parc\u0103ri, aici \u201dvia\u021ba continu\u0103 s\u0103 aib\u0103 dou\u0103 picioare \u0219i dou\u0103 bra\u021be\u201d iar c\u0103l\u0103toria devine o \u00eenaintare \u00een lentoare \u0219i profunzime, sub privirea \u0219i sub aripile ocrotitoare ale dragonului.<\/p>\n\n\n\n Schimbarea \u00een ordinea prestabilit\u0103 a ac\u021biunilor, ruptura de ritm al existen\u021bei e o nebunie pe care doar pu\u021bini o \u00een\u021beleg \u0219i care pe al\u021bii \u00eei tulbur\u0103. Mama care \u00eei scrie fiului ei, Eusebio, despre cuplul ciudat \u00eent\u00e2lnit pe drum \u00eei descrie zeflemitor-indignat\u0103 comportamentul, de ne\u00een\u021beles pentru ea, al celor doi str\u0103ini, care \u201dpe l\u00e2ng\u0103 \u0219ezlonguri \u0219i m\u0103su\u021b\u0103 mai scoseser\u0103 acum \u0219i dou\u0103 ma\u0219ini de scris \u0219i am\u00e2ndoi scriau acolo \u00een p\u0103dure, \u00ee\u021bi dai seama?\u201d Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce \u00eei revede \u00een alt\u0103 parcare, ia nota de plat\u0103 de pe mas\u0103 ca pentru a-\u0219i dovedi c\u0103 toate astea nu sunt inventate de ea. Eu am v\u0103zut-o drept un Toma Necredinciosul modern, care e martor a ceva ce nu poate pricepe, are nevoie de dovezi \u0219i trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eenfig\u0103 degetele \u00een ran\u0103 pentru a se convinge de adev\u0103rul existen\u021bei ei. \u00centrebarea pe care i-o adreseaz\u0103 unui fiu \u00eendep\u0103rtat \u201dDar spune-mi, Eusebio, de ce crezi c\u0103 m\u0103 obsedeaz\u0103 at\u00e2t de mult?\u201d \u00eemi pare aproape o invoca\u021bie, a omului care simte c\u0103 trece pe l\u00e2ng\u0103 ceva esen\u021bial, c\u0103 \u00een\u021belegerea e undeva \u00een cea\u021ba care o \u00eenconjoar\u0103 \u0219i nu o las\u0103 s\u0103 vad\u0103, iar ceea ce vede (mai ales atunci c\u00e2nd p\u00e2nde\u0219te pe gemule\u021bul lui Fafner) o tulbur\u0103.<\/p>\n\n\n\n Despre o expedi\u021bie care nu are nimic din escapism<\/em><\/p>\n\n\n\n Radioul le furnizeaz\u0103 zilnic expedi\u021bionarilor \u0219tiri despre festivaluri de film, asasinate, critici literare \u0219i conflicte sindicale, despre \u201dimbecilul\u201d r\u0103zboi din Malvine (un r\u0103zboi e mereu undeva). Realitatea e mereu acolo. Vuietul lumii \u0219i cel al autostr\u0103zii sunt undeva \u00een fundal. C\u0103l\u0103toria lui Julio \u0219i a lui Carol nu e o abolire a realit\u0103\u021bii, ei sunt \u00een ea \u0219i \u00een afara ei, simultan. De asta c\u0103l\u0103toria celor doi autonau\u021bi e at\u00e2t de frumoas\u0103, fiindc\u0103 nu e o evadare, ci un gest \u00een afara istoriei, o ie\u0219ire din drum chiar dac\u0103 sunt tot timpul pe un drum, care \u00eens\u0103 nu \u00eei mai ia prizonieri \u0219i nu \u00eei \u00eenghite ca un animal nemilos. <\/p>\n\n\n\n Paginile c\u0103r\u021bii ocupate \u00een \u00eentregime de fotografii \u0219i de desene nu sunt numerotate, ies din timp \u0219i spa\u021biu, \u0219i nu \u0219tiu dac\u0103 e alegerea editorului sau a autorului, sau doar o dificultate fericit\u0103 de pagina\u021bie care le face imponderabile.<\/p>\n\n\n\n Despre epifaniile la care e\u0219ti martor dac\u0103 te a\u0219ezi \u00een Ororile \u00cenflorate<\/em><\/p>\n\n\n\n La foarte mic\u0103 distan\u021b\u0103 de panglica de beton, de grilajele metalice \u0219i de vuietul traficului, Parkinglandia este, de multe ori, o lume fabuloas\u0103, cea \u00een care po\u021bi auzi cucul c\u00e2nt\u00e2nd pentru prima oar\u0103 \u00een anul acela, \u00een care e\u0219ti vizitat de viermi simpatici, care se plimb\u0103 pe blugi sau pe ma\u0219ina de scris \u0219i te privesc (fix c\u00e2nd scriu asta, trebuie s\u0103 suflu u\u0219or ni\u0219te musculi\u021be sinuciga\u0219e care s-au mutat de pe o plant\u0103 atrase de tastele negre ale laptopului) sau de cohorte de limac\u0219i c\u0103r\u0103mizii care \u00ee\u0219i abandoneaz\u0103 ad\u0103postul lor silvestru pentru a veni \u00een parcare. \u00centins pe una dintre Ororile \u00cenflorate, Julio e martorul unei cobor\u00e2ri angelice a g\u00e2zelor, care \u00ee\u0219i p\u0103r\u0103sesc mi\u0219c\u0103torul cer verde \u0219i se las\u0103 \u00eenspre p\u0103m\u00e2nt pe sc\u0103rile lor nev\u0103zute, urm\u0103re\u0219te \u201do g\u00e2nganie albastr\u0103 care \u00eenainteaz\u0103 \u00eentr-o spiral\u0103 extrem de lent\u0103, ca un c\u0103lug\u0103r budist pe calea revela\u021biei\u201d, jocul unei libelule \u0219i \u0219irurile de furnici care urc\u0103 \u0219i coboar\u0103. Pasaje \u00eentregi sunt minunate observa\u021bii entomologice despre p\u0103ianjeni, libelule, buburuze, mu\u0219te, furnici, viermi p\u0103ro\u0219i. Iar paginile \u00een care Julio, lungit pe Oroarea \u00cenflorat\u0103, se abandoneaz\u0103 unei st\u0103ri de neatins din pozi\u021bie vertical\u0103, iese din el \u00eensu\u0219i \u0219i tr\u0103ie\u0219te arborele \u201dpentru a-l cunoa\u0219te altfel, dac\u0103 a cunoa\u0219te mai \u00eenseamn\u0103 ceva\u201d, \u0219i \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 cartografierea unui copac sunt splendide. Nu e nimic siropos, niciun v\u0103zduhism, niciun lirism b\u00e2ntuitor \u0219i ostentativ, doar frumuse\u021be pur\u0103 \u0219i adev\u0103r.<\/p>\n\n\n\n Despre dragoste<\/em><\/p>\n\n\n\n N-am \u00een\u021beles rostul cuv\u00e2ntului \u201direveren\u021bioas\u0103\u201d de pe coperta a patra, poate c\u0103 e acolo din ra\u021biuni de marketing, dar nu e nimic ireveren\u021bios \u00een paginile acestei c\u0103r\u021bi, care e un imens poem de dragoste pentru ursoaice care dorm \u00eenf\u0103\u0219urate \u00een crisalid\u0103, pentru lupi albi cu m\u00e2ini lungi, care au o fisur\u0103 \u00een scutul lor imunologic prin care intr\u0103 lumea, pentru dragoni ro\u0219ii care nu se pot numi dec\u00e2t Fafner \u0219i f\u0103r\u0103 de care p\u0103durile \u0219i plajele \u0219i parc\u0103rile nu sunt bune de nimic, pentru prieteni pleca\u021bi devreme care te-au \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 toate c\u0103l\u0103toriile trebuie s\u0103 fie ca ni\u0219te poeme, pentru copii inocen\u021bi \u0219i c\u00e2ini. Am tr\u0103it be\u021bia din Noaptea parc\u0103rii hipnotizat\u0103 de imaginea celor doi care f\u0103ceau dragoste \u201dca \u00eentr-un caleidoscop, proteiformi \u0219i fugitivi, acoperi\u021bi de stele fosforescente sau \u00eenv\u0103lui\u021bi \u00een fulger\u0103toare rafale de umbr\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Nu pot, efectiv nu pot s\u0103 scriu despre formele dragostei. Am \u00eenceput emailul asta diminea\u021ba, acum e sear\u0103 \u0219i eu citesc iar \u0219i iar \u201dManualul despre lupi\u201d \u0219i \u201dOsita dormind\u201d, \u0219i \u201dUnde \u00eencearc\u0103 s\u0103 se explice, de parc\u0103 a\u0219a ceva ar fi posibil, ceea ce este fericirea\u201d. Nu \u0219tiu despre ce ar trebui s\u0103 vorbim c\u00e2nd vorbim despre iubire, nu sunt nici m\u0103car sigur\u0103 c\u0103 \u00een\u021beleg tot ce citesc, uneori fire invizibile din pagini ating altele din mine, care at\u00e2rn\u0103 dezordonat \u0219i periculos \u0219i mi se scurtcircuiteaz\u0103 \u0219i mintea \u0219i corpul. Cred c\u0103 a diseca paginile astea \u00eenseamn\u0103 chiar sf\u00e2r\u0219itul c\u0103l\u0103toriei, intrarea \u00een zona de contaminare ce risipe\u0219te magia.<\/p>\n\n\n\n R\u0103m\u00e2n prins\u0103 \u00een aura c\u0103r\u021bii, \u00een acel no man s land al realit\u0103\u021bii, \u00een care Ororile \u00cenflorate \u00ee\u0219i \u00eentind margaretele la umbr\u0103, sub un copac \u00een care po\u021bi vedea etajele vie\u021bii \u0219i ale luminii, Fafner \u00ee\u0219i \u00eentinde aripile, Lobo \u0219i Osita se caut\u0103 unul pe altul, noi ne r\u0103sucim dinspre realitate \u00eenspre melcul nostru interior \u00een ar\u0219i\u021ba corpurilor. <\/p>\n\n\n\n \u0218tiu c\u0103 momentul \u00een care \u00eenchid cartea \u0219i trimit scrisoarea asta \u00eenseamn\u0103 re\u00eencorporarea \u00een temporal, revenirea \u00een timpul obi\u0219nuit care a fost mereu la p\u00e2nd\u0103. Dar de la autonau\u021bii de pe cosmodrum \u0219tiu acum c\u0103 exist\u0103 un arhipelag de insule \u00een care te po\u021bi opri, c\u0103 undeva exist\u0103 Volkswagenul meu portocaliu \u0219i poate un om care s\u0103 simt\u0103 aceea\u0219i nebunie. C\u0103 po\u021bi \u00een acela\u0219i timp s\u0103 fii \u00een mijlocul vuietului \u0219i \u00een afara lui, \u00een lumin\u0103, \u00een corpul unui Fafner numai al t\u0103u, \u00een corpul unui om, melc \u00een melc, r\u0103suci\u021bi unul \u00een altul \u0219i \u00een noi \u00een\u0219ine.<\/p>\n\n\n\n Ne-om revedea c\u00e2ndva,<\/p>\n\n\n\n Ni\u00f1a<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Drag\u0103 M., La marginea unui drum pe care circulam de c\u00e2teva ori pe an, pe un teren ierbos, l\u00e2ng\u0103 un gard \u00eennegrit, era un Volskwagen portocaliu, cu ro\u021bile dezumflate. Prima dat\u0103 c\u00e2nd l-am v\u0103zut, le-am spus \u00eenso\u021bitorilor mei c\u0103 ar fi ma\u0219ina ideal\u0103 pentru c\u0103l\u0103toriile la care visez. Dup\u0103 ce mi-au reamintit c\u0103 eu nu […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15,"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14\/revisions\/15"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/scrisorar.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}